Inca o zi in Londra

Nu vreau sa devina obicei sa scriu despre uk asa ca voi sintetiza totul intr-un singur articol.

Fugiti de Londra, nu se poate trai aici. Am luat-o azi la pas in speranta ca vad ceva interesant, orice. Nu e nimic de vazut. Casa langa casa, magazin langa magazin, dubiosi langa dubiosi. Negri oriunde te uiti. M-am nimerit in fata unei scoli fix cand ieseau copiii de la ore si am vazut un singur alb, restul toti erau negri. Vreau sa-mi cresc copilul intr-o astfel de scoala ? Evident nu. Nu cred ca s-ar simti confortabil. Nu m-as simti eu.

Intr-un tarziu am ajuns in Stratford la celebrul mall. Ba, ce sa zic.. e misto, e mare, plin de tzoale si alte minuni. In zona de fastfood n-am gasit nicio masa libera si mi s-a parut foarte ciudat sa vad coada pe 3 randuri la subway si mcdonalds. Am intrat la m&s supermarchet cu mancare ambalata. Fratele meu, cata risipa de mancare! Imi este greu sa cred ca toata haleala aia proaspat ambalata, cu termen de garantie de doar 1 zi se vinde toata azi. Dar na, nu e treaba mea.

Despre chirii as vrea sa clarific putin cum stau lucrurile: un studio (garsoniera) de o singura persoana (nu te lasa sa stai 2), costa in cel mai fericit caz 500lire/luna. Trebuie sa mai dai depozit inca 500 si comisionul agentiei inca 500. Vorbim de o camaruta de 10 – 15m, fara tv, net si toaleta care este la comun care te costa in prima faza 1500lire. Nu va faceti griji, va inchiriaza chiar daca nu aveti insurance, pe astia ii intereseaza doar banii. Daca sunteti 2 si vreti un studio cu toaleta in camera, pregatiti cam 1000 lire/luna + 1000 depozit + 500 agentia. Nu, nu merge sa „fentezi” agentia pt ca aici toti dau prin agentie, nu gasesti direct la particular decat poate la vreun roman care are anunturi. Dar statul la comun nu e pt oricine.

Zona lor de atractii e de cacao per total. Da, ce sa-ti zic, ce marfa e sa te pozezi de pe pod si jos e Tamisa. Ce marfa e sa se vada in spate bigben sau london eye. Nu este absolut nimic interesant in afara de un amarat de checkin gen „feeling amazing” urmat de o ploaie de poze pe facebook, sa moara toti invidiosii ca eu sunt mare jmecher. Mi-am facut si eu poze dar n-am curaj sa le arat nimanui. As intra automat in lumea celor care traiesc pentru asa ceva.

Joburi sunt si nu prea.  Adica trimiti cv dar nu te cauta nimeni. Am aplicat la misto la vreo 10 joburi in IT, ba chiar mi-am facut cont pe diverse site-uri de profil si nimic, mucles. Mama, si am bagat din top! ca stiu, ca rezultate, ca diplome, ca profesor..de unde manca-ti-as, nema. Nada. Nothin’

Asta in Londra. Mai bag un articol zilele astea cu alte orase si gata, vin acasa. plm..

Fii primul care comenteaza in "Inca o zi in Londra"

Lasa un comentariu

Adresa de Email NU va fi publicata


*