Abroad. Pe bune!

Am fix 1 saptamana de cand sunt plecat pe bune. Si pentru prima oara cand n-am bilet de intoarcere si nici nu stiu cand imi iau. Eu cred ca toate se intampla la vremea lor, tineti minte cand scriam din Tenerife dupa doar 2 zile de stat acolo ca vreau sa ma intorc? Pur si simplu simteam ca nu este ce caut. Inainte de asta a fost Italia, la fel m-am intors dupa 1 luna cred. Acum 2 ani am facut la fel cu Londra, anul trecut cu Malta. Acum e diferit, e chestia aia pe care o simti si tot ce trebuie este sa ai incredere in tine si sa te lasi condus de instinct, nu de ce zic altii.

Destul cu vrajeala. Coaieeee, sunt fericit chiar daca sunt departe de casa, sa-mi bag pl. Fericit nu ca am scapat de nevasta, nu e asta. Stiu fetelor ca suspinati si v-ati gandit ca acum e momentul sa va incercati norocul dar neah, I’m already taken. Sunt fericit ca pentru prima oara dupa multi ani, am in sfarsit o saptamana in care nu m-am enervat. Nu, nu e din cauza de nveasta sau copil, m-am gandit foarte mult la asta. Problema e ca mie chiar imi face rau Romania. Ma otraveste incet si sigur. Ma consuma. Ma doare. Nu mai suport sa vad fete incruntate in jurul meu, nu mai suport rautatea, tv-ul, traficul, politica, aglomeratia, mitocania, nesimtirea si prostia. Toate astea imi fac rau pentru ca se intampla tot timpul in jurul meu.  Sunt emotiv, chiar daca nu o arat. Ma fac sa ma gandesc non stop la ziua de maine, la viitorul lui fii-mea, la batranetea mea, la bolile pe care trebuie sa le duc singur intr-un sistem mai bolnav ca mine, probabil sunt ganduri care devin mai prezente odata cu varsta, nu stiu.

Dar destul cu vrajeala. Coaieeee, cred ca am gasit orasul unde vreau sa traiesc de azi inainte. Este misto rau, oamenii iti dau buna ziua chiar daca nu te cunosc, soferul de autobuz iti zambeste cand te urci, nimeni nu claxoneaza, nimeni nu se grabeste, nimeni nu injura, tipa sau face mizerie pe strada. Greu de crezut dar chiar exista acest oras. Nu va zic unde dar puteti ghici, nu sunt multe variante. (Uska, ssst)

O sa incep sa scriu situatii pe care le intalnesc aici, stiti ca sunt obiectiv. Prima situatie a fost ca am cunoscut 2 familii de romani care locuiesc de ceva ani aici. N-o sa va vina sa credeti dar ambele familii (care nu se cunosc intre ele) au copii olimpici la matematica. Bai, dar ce coincidenta! De fapt primul lucru pe care il afli de la romanii stabiliti afara este cat de destepti sunt copiii lor si cat de prosti sunt astia de aici. Pai e normal boss, d’aia si tara lor e atat de inapoiata comparatv cu a noastra, da-ne dreacu de campioni. Abia astept sa cunosc urmatoarea familie cu copii, n-o sa-i las sa-si termine fraza ca am de gand sa le-o tai: „sa nu-mi spuneti, aveti copil olimpic, este?”

– Da’ de unde stiati?

am ghicit 🙂

1 Comentariu in "Abroad. Pe bune!"

  1. Bv Uska!

Lasa un comentariu

Adresa de Email NU va fi publicata


*