Mult prea tare. Si adevarat!

Bai, imi permit din nou nesimtirea sa dau copy/paste la un articol de pe facebook. Este mult prea misto, prea adevarat si prea pacat sa se piarda in negura facebook-ului. Asa ca, desi nu am cerut acordul omului, voi pune aici articolul, sa ramana pentru eternitate:


Orice companie privată este ca o orchestră. Vioara este angajatul, sclavaletul, cum ar veni. Viorile sunt instrumentele pe care se bazează toată orchestra și, în secțiunea lor, lucrurile sunt împărțite după criterii de competență: Vioara Întâi este veteranul care bagă muncă până zăpăcește, n-a mai văzut concediu din 2012 și nici promovare nu poate primi pentru că este esențial în rolul pe care îl ocupă. Vioara a Doua este un angajat de asemenea competent. Prieten cu Vioara Întâi, el are nefericita misiune de a trage la jug alături de veteran și de a acorda toate viorile proaspăt angajate. În orice secțiune de viori există cel puțin una spartă, dezacordată și cu corzile rupte, care este acolo pentru că e nepotul, fiica sau lubrifiantul unui instrument poziționat mai sus în lanțul trofic. Celelalte viori vor trebui să cânte mai intens ca să le acopere și pe astea.

Piculina este, de obicei, o colegă de departament care se plânge toată ziua că ceilalți sunt proști și trebuie să muncească ea mai mult din cauza lor. Ea este tot un izvor de incompetență, poate mai bogat decât altele, dar are întâietate pentru că se plânge întotdeauna prima și acoperă nișa asta. Rolul ei este să arunce greul în cârca celorlalți, nu din răutate, ci din incompetență pură. Este cea care trimite mereu mailuri în masă către toți angajații. Cu cât se apropie termenul de predare al unui proiect, cu atât te vei trezi mai des cu Piculina pe cap, că ea nu poate singură, că e nedrept și ce proști sunt ăia care credeau că se poate face așa din scurt.

Violoncelul este colegul acela care nu se poate abține din a se uita în decolteul tuturor colegelor de serviciu și nu poate renunța niciodată la a face glume porcoase și avansuri libidinoase care strepezesc toate femeile pe o rază de doi kilometri. Asta pentru că el știe sigur că ”bagaboantele” s-au îmbrăcat mișto special pentru el, nu pentru că majoritatea femeilor din orice companie sunt îngrijite și curățele. Nu poate fi o coincidență. De acolo și numele de Viol-oncel.

Clavecinul este colegul de la biroul vecin, care ascultă toate conversațiile telefonice pe care le porți, inclusiv cele personale, și raportează direct sau indirect superiorului. Scopul lui nu este neapărat să-ți facă rău, ci doar să completeze la tezaurul de zvonistică al companiei. Clavecinul se bagă mereu în seamă, îți cere păreri, face afirmații și emite păreri nesolicitate pe orice subiect astfel încât să se pună bine cu tine, să te prindă cu ceva, să afle ce gândești și să dea mai departe.

Pianiștii sunt oamenii de la IT și sunt cei mai antisociali instrumentiști. Ăștia ar prefera să stea mereu închiși în cutia lor întunecoasă și să nu vorbească cu nimeni, dar pentru că majoritatea angajaților dintr-o companie sunt complet afoni și microcefali când vine vorba de calculatoare, pianiștii vor fi obligați să curețe toată ziua spam, viruși, pornografie și rețete de papanași cu ransomware dintr-o rețea internă încropită din bețe de chibrit arse, un Pentium 3 și liță adusă de-acasă. Asta se întâmplă pentru că ditamai corporația s-a căcat pe ea la bani când a venit vorba de securitate.

Trompeta este de multe ori un șefișor, nici prea jos, dar nici suficient de sus încât să doarmă liniștit noaptea. Rolul trompetei este să dea în gât, să sape și să toarne pe oricine îi stă în cale, indiferent dacă respectivul a greșit sau nu, doar pentru a se pune bine cu șeful lui direct, Trombonul, și pentru a-și asigura ascensiunea în companie. Cei mai nefericiți subalterni lucrează în departamentul Trompetei, pentru că nu au niciodată sprijin, nu au la cine să se ducă și știu că vor fi aruncați sub roțile trenului de fiecare dată când trompeta își va dovedi incompetența.

Contrabasul este tot un șefișor, de obicei foarte blazat, cu vechime mare și sătul de muncă. Acesta se contrazice mereu cu toată lumea, este reticent la tot ce e nou și critică toate inițiativele până în punctul în care blochează activitatea.

Trombonul este șeful ăl mare, subaltern doar Tobei Mari. Acesta urlă în ședință la toți șefii de departamente, în timp ce Trompeta îi ține isonul din spate. Clavecinul ia notițe și aprobă cuminte din cap, ca mai apoi să împrăștie zvonuri despre ședință și să încerce să facă front comun cu ceilalți angajați. Uneori, clavecinul te bagă fără să vrei la înaintare, pe principiul: Nu-i așa că tu aveai o idee foarte bună mai demult, ia spune-i și domnului Trombon să audă și dânsul, poate îi place! Bineînțeles că tu nici nu apuci să-ți ștergi oroarea de pe figură că Trompeta te-a și notat pe lista neagră pentru că ai avut tupeu să ai idei înaintea ei.

Toba Mare este președintele-director general. El bate rar, dar dârdâie toată compania până la subsol când sună. De obicei nu concertează decât o dată, maxim de două ori pe trimestru fiscal, dar vocea sa se face resimțită până în măduva oaselor. Uneori Toba Mare poate fi convins să renunțe la Trombon în favoarea Harpei pe care a angajat-o să aibă grijă de instrumentul lui. Aceasta este cea mai periculoasă. Să te ferească Dumnezeu să ajungă Harpa șef peste companie, că se transformă imediat în Harpie și otrăvește pe toată lumea, fără discernământ. De obicei lucrurile astea sunt previzibile. Când vine Trombonul pământiu și zice că s-a decis o schimbare de direcție, iar Trompeta tace mâlc, atunci e momentul să-ți dai demisia din orchestră. Știi că Harpa a evoluat de la instrumentul Tobei Mari și va lua la instrument pe toată lumea din firmă. Harpa își alege întotdeauna Clavecinul ca subaltern direct, pentru că acesta are potențial de Trompetă.

Harpa va trăda și pe Toba Mare pentru Dirijor, adică acționarul majoritar, care se va trezi într-o zi că orchestra cântă prost și nu mai are concerte, dar va găsi consolare în faptul că Trombonul și Vioara Întâi au fost de vină. Cel puțin așa l-au asigurat Harpa și Trompeta – fostul tău clavecin de birou.

sursa

Am fost la mare

Daca primeam un leu de fiecare data cand spuneam ca nu mai merg la mare la romani – acum as fi avut Mercedes. Model mai vechi. Inmatriculat in Bulgaria.

Am fost la 2 Mai, singurul loc unde inca mai pot merge si de unde nu m-am intors plin de spume sau plin de bube de la mancare proasta. Nu coite, 2 Mai este plaja din anii ’90 unde inca poti sa-ti pui cearceaf pe malul marii, unde se vinde porumb fiert si vezi catei bagabonzi care se cotaie, unde nu se aud manele, nu sunt boarfe siliconate si golanasi epilati plini de ulei si bicepsi. Asta acum, la sfarsit de iunie, nu stiu ce e in full sezon. Plaja e exact cum era acum 20 – 25 de ani mai peste tot pe litoral, familii cu copii, toti intinsi pe cearceafuri. Evident ca e plin de moldoveni dar sa fim seriosi, moldovenii sunt pretutindeni. N-am nimic cu ei, dar nu inteleg o chestie: eu imi pun cearceaful mai retras, am in jurul meu cel putin 20m de nisip liber pentru ca n-am chef sa aud decat marea. De ce moldoveanul trebuie sa-si puna cearceaful la 20cm de al meu, in conditiile in care plaja era goala? Poate din cauza ca ala vroia sa-i vada tatele lu’ nevasta-mea? Poate ea vroia sa stea langa cel mai misto tip de pe plaja? N-o sa aflam niciodata. Macar au fost linistiti, s-au intins la soare si nu i-am auzit.

Nu fac reclama, voi mergeti unde va place, gusturile nu se discuta. Pentru ca daca esti cu ochii pe buci si tate – o sa ai o mare dezamagire, nu prea sunt. Dar mancarea e buna si daca totusi ajungeti pe acolo – nu ratati CopaCabana (meniul in poza). Uitati de Petya, mancarea s-a nasparlit fata de anii trecuti. El nu prea mai ia comenzi deci adio celebrul medicament. Are in schimb o ospatarita – destul de bunuta ce-i drept dar zici ca are spume pe viata, e permanent suparata si cand iti ia comanda iti da impresia ca acum te scuipa.

Dar Twigg, inseamna ca si tu ai fost dezamagit!

Ba.. sincer nu, stiam ca e mai family friendly. Si m-am dus la mare sa-mi linistesc creierii, nu sa-i tin agitati. Plus ca n-aveam loc de combinatie pt ca am dormit toti 3 in pat. Si cred ca daca era plin de buci – era plin si de golanasi. Si asa, mai bine ma opream direct in Mamaia. Si iar facea nevasta-mea crize de gelozie ca salivez la curul aleia, ca nu-mi iau ochii din tatele aleia, ca libidinos etc. Dar coite, ce vina am eu daca stau intins linistit pe cearceaf, ma uit la valurile marii si fix in fata mea sta una capra sa-si aranjeze cearceaful? Pe bune!

meanwhile

N-am nimic cu ce sa ma laud. Sunt in schimb foarte fericit ca in sfarsit, azi se termina scoala lui fii-mea, au serbare cica. Stiu, abia termina clasa 1 dar trezitul de dimineata ne-a terminat psihic. Si scoala e de cacao, au astia niste pretentii de la ei si le dau niste teme de zici ca nu e adevarat. Din punctul meu de vedere, daca nu te ocupi de copil acasa sa lucreze suplimentar, n-are cum sa tina pasul cu materia, nu’s daca ma intelegeti. D’aia multi renunta, este mult prea solicitant si pt copii si pt parinti. Eu inca ma minunez de mine cum dracu am reusit sa trec peste clasele 1-8, fara meditator si cu 2 parinti care imi spuneau doar „invata!” si atat. Adica n-au stat sa ma ajute, sa-mi explice sa inteleg, sa ma verifice daca temele le-am facut bine. Daca fac o comparatie intre cum eram eu si cum e fii-mea, pai eu eram retardul scolii care nu ridica mana niciodata si statea in ultima banca cu tiganu’ clasei (un super baiat de altfel). mortii ma-sii..

Bai fratele meu, sunt dezamagit de mine. In ianuarie 2017, si-a facut fratili vostru abonament la pista de alergare, cu scopul sa ma prinda vara subtire, cu un abdomen de invidiat, atletic si tonifiat. Mi-am facut eu planul ca daca mananc moderat si alerg de 3 ori/saptamana cate 4-5 km, in iunie o sa fiu alt om. Uite ca suntem in iunie si nimic nu s-a schimbat. Sau poate putin, am impresia ca am mai pus 1 kil pe mine. In rest burta e acolo, suncile de pe solduri sunt acolo, nici urma de tonifiere. Pai e normal, am alergat de 3 ori/luna. Deci nu stiu cum plm am reusit. Ian- feb a fost prea frig, martie a plouat, aprilie – mai am avut treaba, iunie e prea cald. Asa ca si anul asta la mare o sa stau mai mult intins pe cerceaf, in loc sa ma dau cu ulei si sa ma plimb pe plaja printre femei. Bai, si am fost atat de aproape… poate la anul 🙂

Am vazut King Arthur si Mummy si parca inca vreo 2 dar nu-mi aduc aminte care. Hai ca poate King Arthur merge de plictiseala, mumia in schimb e pierdere de timp. Deci nu stiu ce se intampla cu tomita, a inceput sa joace in filme de cacao, cum a fost si ala cu Jack never go back sau ceva, o mizerie de film. Mumia e in acelasi timp si horror si comedie si mitocanie. Sari in sus de vreo 2 ori – asta daca il vezi la cinema, apoi razi de te spargi iar la final iti vine sa plangi dupa bani. V-am avertizat..

Ah, am mai facut niste quiz-uri de cacao pe quiztime daca va plictisiti. Si in weekend mai am 2 pe teava, sper sa-mi fac timp sa le termin. Va intrebati, probabil (si pe buna dreptate) de ce-mi pierd timpul cu cacaturi d’alea, ca nici dracu nu mai are chef de asa ceva. Raspuns: uite o idee de inca un quiz!

QuizTime!

Bai, am uitat sa va spun: am dat drumul la niste quizuri, teste d’alea online de care unii dintre voi sunteti fie scarbiti, fie ahtiati.

Daca va plictisziti si n’aveti ce face, dati un click aici: QuizTime

O sa recunoasteti cu siguranta 2 teste mai vechi pe care le facusem eu pe un alt site, ala cu dirty mind si cel cu presedintele.

Sugestii si reclamatii puteti trimite ca de obicei printr-un comentariu.

Am I right?

Era fratili vostru ieri intr-o firma, discutam cu cineva.. ceva. In aceiasi camera dar la un birou alaturat, una de vreo 50 de ani, nasoala rau la fata, nici n-am observat-o pina cand s-a ridicat de pe scaun. Bai fratele meu, stiti desenele alea animate cand Tom vede o pisica misto de-i ajunge gura pe asfalt? Well, manca-v-as, femeia aia avea o gaoaza de efectiv am ramas blocat. Bai, credeti-ma, rar am vazut niste blugi sa stea atat de misto pe un cur dar mai ales m-a spart ca nu era pustoaica, in cel mai fericit caz avea 45. Bine, era si inalta, era si pe tocuri dar ce priveliste! Am incercat disperat sa continui discutia ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat dar pe cine sa pacalesc? Recunosc ca m-am uitat ca un nesimtit, chit ca toti si-au dat seama inclusiv ea. Vroiam sa ma asigur ca nu a fost unghiul gresit si de fapt nu e nimic de vazut. Iar ea a inteles si in urmatoarele secunde s-a intins sa ia ceva de pe un raft, s-a aplecat sa ia ceva de jos si sa stea aplecata pe un alt birou. Exact ca la o sedinta foto, a stiut exact ce vreau. Efectiv mi-a hranit sufletul.

Stiu ca spuneti „esti un obsedat si un pervers”. Whatever my friends. Dar sa tineti minte un lucru: blugii trasi printre buci, mai ales la una trecuta de 40 de ani se vad absolut spectaculos din cauza coapselor care au o alta forma.

Cam asta e si ideea. Prea multe femei trecute de 35 – 40 care inca arata bine, s-au resemnat si nu mai au incredere in ele. O mare greseala zic, daca tipa nu avea blugi de firma trasi pe cur – poate ca intr-adevar nu o observam. Are nevasta-mea niste prietene, dupa ce au nascut si-au schimbat si garderoba, adica au inlocuit mall-ul cu obor-ul. Am vazut-o pe una de curand in blugi largi si adidasi din decathlon, daca nu o cunosteam as fi crezut ca e de la firma care repara interfonul, ii lipsea trusa de scule. Nu asa doamnelor! Cum sa nu se uite sotul dupa alta cand tu te imbraci ca de picnic la iarba verde? Si culmea, tot el e de vina..